Insula Bastoy este o închisoare unde deținuții par că se află într-o tabără de vacanță. După micul dejun, ei se plimbă cu bicicleta, au grijă de cai și de găini, adună mere din pădure, se joacă disc golf și merg la pescuit. Un singur gard îi desparte pe cei 120 de pușcăriași, printre care se numără și persoane condamnate pentru viol, crime și jafuri, de o plajă publică de pe insula aflată la 80 de kilometri la sud de Oslo. Cu toate că aproape nimic nu îi oprește pe deținuți să încerce să scape de pe insulă, în ultimii 10 ani, au avut loc doar patru evadări.
După-masa, deținuții beau cafea de calitate, joacă snooker sau se întind pe canapele și se uită la știri. Seara, ei pot urmări la televizor meciurile din Champions League, dacă doresc.
Chiar și pentru Norvegia, o țară recunoscută pentru politicile sale liberale și un sistem penitenciar care pune accent pe reabilitare, vechiul clișeu legat de închisorile care seamănă cu niște tabere de vacanță pare justificat în cazul insulei Bastoy.
Robert Groven, directorul închisorii, a spus că autoritățile nu dețin controlul total asupra insulei, dar tocmai asta este și ideea acestui loc.
„Deținuții au posibilitatea de a evada și trebuie să se împace cu această idee. Gradul de libertate este foarte mare și ei trebuie să se confrunte cu ceea ce au făcut în fiecare zi. Poate arăta ca viața normală, dar, la urma urmei, ei nu se pot întoarce la familiile lor”, a spus Groven pentru The Times.
În ultimii 10 ani, patru deținuți au reușit să scape. Cea mai recentă evadare a avut loc toamna trecută, atunci când a fost ajutat să scape cu barca de pe insula de 2,6 kilometri pătrați. El a fost prins din nou, în Suedia, câteva săptămâni mai târziu.
Mai multe guverne, inclusiv cel al Marii Britanii, încearcă să aplice sistemul de pe insula Bastoy și în țările lor.
Pe timpul nopții, doar patru paznici mai rămân pe insulă, alături de 120 de deținuți
„Noi le oferim șanse oamenilor”, a mai spus Groven. „Aceasta este o arenă unde ei își dezvoltă simțul de a fi răspunzători pentru propria lor viață, astfel că, bineînțeles, acel deținut ar putea să ceară să fie transferat din nou la Bastoy în viitor.”
Nu există o limită maximă pentru cât timp poate un deținut să stea la Bastoy, dar Groven a explicat că cei mai mulți pleacă în cel mult patru ani.
Unii dintre ei se obișnuiesc atât de mult cu viața de pe insulă încât ezită să mai plece, în timp ce alții, care îi sunt utili directorului închisorii – cei care lucrează cel mult – sunt de multe ori eliberați mai repede pentru bună purtare, având doar un dispozitiv de monitorizare la gleznă.
Dintre cele 70 de persoane care administrează închisoarea, 24 sunt ofițeri, iar cei mai mulți fac naveta în fiecare zi cu feribotul.
Doar patru paznici rămân pe insulă pe timpul nopții, fiecare fiind înarmat cu spray paralizant, un baston și cătușe. Ei au la dispoziție și trei celule normale de închisoare pentru deținuții care fac probleme.
Între orele 11 seara și 6 dimineața, deținuții trebuie să se întoarcă în căsuțele cu lambriuri de lemn pe care le împart cu alți 15 pușcăriași. Capacitatea maximă a închisorii este de 125 de deținuți.
Mulți dintre deținuți vin din închisori de maximă siguranță, această oportunitate fiindu-le oferită pentru bună purtare. Alții sunt selectați pentru aptitudinile lor, urmând a îndeplini apoi anumite roluri necesare pentru buna funcționare a insulei.
Editor : Raul Nețoiu
