Planul Guvernului de a lista la bursă companii de stat importante, precum CEC Bank și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, a declanșat o dispută politică pe tema „vânzării țării”. În timp ce PSD și AUR cer blocarea sau limitarea unor astfel de operațiuni, specialiștii consultați de Digi24.ro spun că listarea unor pachete minoritare nu înseamnă pierderea controlului statului, ci poate aduce bani la buget, mai multă transparență și o reformă reală în companiile publice.
În timp ce discursul politic s-a concentrat în ultimele zile pe ideea de „înstrăinare” a activelor strategice, economiștii atrag atenția că miza reală este una mult mai concretă: deficitul bugetar, nevoia de lichiditate a statului și reformarea unor companii care, în multe cazuri, funcționează ineficient și cu o transparență redusă.
Pentru economistul Adrian Negrescu, tema trebuie citită înainte de toate prin prisma presiunilor financiare în care se află România.
„România traversează o perioadă economică extrem de complicată, iar gaura din bugetul de stat necesită soluții rapide și eficiente. Calculele financiare realizate de think tank-ul macroeconomic Frames arată că statul ar avea nevoie de sume cuprinse între 2 și 5 miliarde de euro pe an din privatizări, vânzări de active și listări pe piața de capital. Acest efort financiar masiv trebuie susținut constant, cel puțin patru sau cinci ani de acum încolo”, a explicat Adrian Negrescu, pentru Digi24.ro.
Potrivit acestuia, aceste sume nu reprezintă doar o variantă de lucru, ci o resursă esențială pentru echilibrarea finanțelor publice într-o perioadă în care România încearcă să evite măsuri fiscale suplimentare.
„Banii rezultați din aceste operațiuni sunt absolut esențiali în tentativa guvernului de a reduce deficitul bugetar. Ținta asumată în fața experților europeni este coborârea acestui indicator sub nivelul critic de 3% din Produsul Intern Brut (PIB) până în perioada 2030-2032. Țara noastră se află deja în procedura de deficit excesiv a Comisiei Europene, iar autoritățile caută surse de finanțare care să nu implice noi majorări de taxe”, a spus economistul.
În opinia sa, dacă statul reușește să construiască un mecanism coerent și credibil de valorificare a activelor, încasările ar putea chiar să depășească aceste estimări.
„Dacă statul va reuși să eficientizeze acest proces de vânzare a activelor, se poate ajunge la încasări chiar mai mari. Această perspectivă optimistă ia în calcul și posibilele noi concesiuni pentru exploatarea resurselor naturale ale țării”, a explicat Negrescu.
„Listarea înseamnă bani și disciplină economică”
Dincolo de componenta strict bugetară, economistul spune că listarea la bursă este una dintre puținele măsuri prin care statul poate obține simultan bani și disciplină economică.
„Listarea companiilor de stat la Bursa de Valori București este o metodă sănătoasă prin care lovești doi iepuri deodată. Pe de o parte, statul face rost de bani lichizi pentru a-și acoperi deficitul cronic, fără să mai plătească dobânzi uriașe la bănci. Pe de altă parte, asiguri acestor companii o traiectorie economică extrem de predictibilă și transparentă”, a explicat acesta.
Adrian Negrescu spune că intrarea acestor companii pe piața de capital ar produce o schimbare de fond în modul lor de funcționare. În primul rând, ar crește atractivitatea lor pentru investitori, iar în al doilea rând ar impune reguli de raportare și control care astăzi lipsesc sau sunt aplicate insuficient.
„Prezența la bursă va duce garantat la atragerea de capital investițional proaspăt. Mai mult, regulile stricte de raportare financiară impuse de piața de capital vor elimina sinecurile și contractele cu dedicație. Un astfel de pas va genera un plus uriaș de interes pentru piața de capital românească și va oferi companiilor o alternativă viabilă la finanțările bancare clasice”, a spus economistul.
Discursul „nu ne vindem țara” este considerat depășit
Una dintre cele mai frecvente teme invocate în dezbaterea publică este teama că listarea ar însemna, de fapt, renunțarea statului la controlul asupra unor companii importante. Adrian Negrescu spune însă că această idee amestecă două concepte diferite: listarea și privatizarea.
„Listarea la bursă, în forma susținută de actualii guvernanți, presupune strict vânzarea unor pachete minoritare de acțiuni. Acestea pot fi cumpărate de orice investitor interesat, fie că vorbim despre persoane fizice, firme sau mari fonduri de investiții. Cel mai important aspect este că acest mecanism nu duce sub nicio formă la pierderea controlului asupra companiei, deoarece statul își păstrează ferm pachetul majoritar de acțiuni”, a punctat el.
Economistul admite că există, teoretic, și posibilitatea unei listări integrale, însă nu aceasta este direcția aflată acum în discuție.
În evaluarea sa, reacțiile alarmiste care asociază automat listarea cu „vânzarea țării” țin mai degrabă de reflexe politice vechi decât de realitatea economică actuală.
„Discursul public autohton se lovește adesea de mentalități economice moștenite din anii ’90. Totuși, ideea iliesciană de a nu ne vinde țara este cel puțin desuetă în actualul context economic global. Piețele internaționale funcționează astăzi după cu totul alte reguli. Orice cetățean poate cumpăra fără probleme acțiuni la bănci globale, la mari furnizori de energie și chiar la fabrici de armament deținute de diverse state ale lumii. Prin urmare, este ilogic ca fix acțiunile companiilor românești să rămână inaccesibile publicului larg”, a afirmat economistul.
„Lipsa de transparență a favorizat interesele politice”
Mai mult, acesta consideră că menținerea opacității în jurul companiilor de stat a favorizat, în timp, interese politice și economice care nu au nimic de-a face cu interesul public.
„Cei care susțin și propagă această teorie a izolării economice ori au lipsit de la ora de economie, ori au un interes ascuns. Cel mai probabil, acest interes este strâns asociat cu protejarea posturilor călduțe de la stat. Lipsa de transparență a permis ani la rând încheierea unor contracte extrem de păguboase între companiile naționale și băieții deștepți cu pedigree politic”, a mai spus Adrian Negrescu.
Pentru a lămuri dezbaterea, economistul insistă asupra diferenței dintre listarea unui pachet minoritar și privatizarea clasică.
„Confuzia dintre listarea unui pachet minoritar și privatizarea clasică este adesea folosită ca armă politică pentru a speria populația. Procesele sunt însă fundamental diferite. Privatizarea vizează, în general, vânzarea la licitație sau vânzarea directă către un investitor strategic major a unei întregi companii de stat. În scenariul privatizării, autoritățile fie se retrag complet din acționariat, fie rămân cu un pachet minoritar lipsit de putere decizională. Altfel spus, statul vinde afacerea cu totul și își păstrează doar o mică parte din drepturile de vot”, a explicat el pentru Digi24.ro.
Negrescu amintește și un exemplu istoric relevant pentru piața românească, „cazul OMV Petrom. Speranța autorităților la o privatizare clasică este că investitorul privat va eficientiza și va extinde agresiv afacerea. Ulterior, bugetul public ar urma să câștige sume importante pe termen lung din dividendele asociate acelei mici participații minoritare pe care statul alege să o păstreze”.
„Piața de capital face diferența între economii”
O perspectivă mai largă, care mută discuția din planul strict bugetar în cel al modelului de dezvoltare economică, vine din partea Kristinei Bago, antreprenor în audit financiar și președinte al Comitetului de Audit & Evaluare al Fondului Proprietatea. În analiza transmisă redacției Digi24.ro, aceasta arată că dezbaterea despre listarea companiilor de stat trebuie înțeleasă în contextul competiției economice globale și al diferențelor de finanțare dintre Statele Unite și Uniunea Europeană.
„În peisajul economic global, traiectoriile Statelor Unite și ale Uniunii Europene au început să se separe semnificativ în ultimele două decenii. Dacă în anul 2008 cele două economii evoluau la un nivel de paritate nominală, proiecțiile Fondului Monetar Internațional (FMI) pentru anul 2026 conturează o realitate diferită: o economie americană de 31,8 trilioane USD, comparativ cu cea a Uniunii Europene, estimată la 22,5 trilioane USD”, a explicat Kristine Bago.
În opinia sa, întrebarea-cheie este ce a produs această diferență majoră de ritm și de amplitudine economică.
„Întrebarea fundamentală pentru economiști este: ce anume a generat acest avans de aproximativ 40% al SUA? Răspunsul rezidă în arhitectura finanțării: piața de capital”, a spus aceasta.
Potrivit acesteia, între cele două economii există o diferență structurală profundă în modul în care companiile sunt finanțate, iar acest detaliu are consecințe directe asupra creșterii economice.
„Diferența structurală majoră între cele două blocuri economice provine din sursa capitalului care alimentează companiile. Modelul american este market-based: în SUA, aproximativ 80% din finanțarea companiilor se realizează prin intermediul bursei. Această dependență de piața de capital permite o alocare rapidă a resurselor către sectoarele inovatoare și o absorbție mai eficientă a riscului de către investitori”, a explicat ea.
Prin comparație, economia europeană rămâne dominată de sistemul bancar clasic: „Doar 20% din firmele europene apelează la bursă pentru finanțare, restul bazându-se pe împrumuturi bancare”.
De ce contează bursa pentru creșterea economică
Această diferență contează decisiv, spune ea, pentru că sistemul bancar finanțează mai greu companiile cu profil inovator sau proiectele cu risc ridicat, chiar dacă acestea pot avea un potențial foarte mare de creștere.
„Sistemul bancar, prin natura sa, este conservator și bazat pe garanții materiale, ceea ce limitează finanțarea startup-urilor tehnologice sau a proiectelor cu risc ridicat, dar cu potențial mare de creștere. În schimb, Bursa americană a oferit companiilor din sectorul tech și energiei verzi acces la capital masiv, transformând ideile în coloși globali”, a explicat Kristine Bago pentru Digi24.ro.
Consecința este vizibilă în dinamica economică a celor două spații.
„Această dinamică a permis economiei SUA să accelereze, în timp ce Europa, limitată de reglementările bancare stricte și de o piață de capital fragmentată, a menținut un ritm de creștere mai lent. Capacitatea de a mobiliza economiile populației și ale investitorilor instituționali direct în circuitul productiv prin intermediul pieței de capital a devenit principalul diferențiator competitiv al secolului XXI”, a mai spus aceasta.
În lipsa unei schimbări de paradigmă, avertizează ea, decalajul riscă să se adâncească: „Fără o reformă profundă, Europa riscă să rămână în urma unei economii americane care a demonstrat că bursa nu este doar un indicator al bogăției, ci motorul principal al expansiunii economice”.
Ce ar însemna listarea pentru România
În acest context, listarea companiilor de stat din România capătă o miză mult mai amplă decât simpla obținere de venituri la buget. Potrivit expertei, implementarea memorandumului privind listarea celor 22 de companii de stat ar putea însemna o schimbare de model economic.
„Implementarea memorandumului privind listarea celor 22 de companii de stat ar putea marca trecerea României de la un model economic dependent de bănci la unul bazat pe piața de capital, cu efecte directe asupra PIB-ului și a guvernanței publice”, a explicat ea.
Totodată, estimează că efectele ar fi vizibile atât asupra dimensiunii pieței de capital, cât și asupra finanțelor publice.
„Listarea unor pachete minoritare din aceste companii ar genera o infuzie masivă de lichiditate în Bursa de Valori București. La începutul anului 2026, capitalizarea BVB a atins un nivel record de 565 miliarde lei. Companiile listate reprezentau anterior aproximativ 21,3% din PIB. Listarea celor 22 de entități ar putea ridica acest indicator spre media regională, de aproximativ 30-35%, reducând decalajul față de economiile dezvoltate. Statul ar putea încasa peste 15 miliarde lei doar prin listarea a 15% din pachetele de acțiuni, fără a pierde controlul majoritar”, a explicat Kristine.
Listarea este văzută ca instrument de performanță, transparență și acces pentru investitori
Pe lângă lichiditatea atrasă, aceasta vorbește și despre un efect de disciplinare a companiilor de stat, care ar fi obligate să funcționeze după standarde mult mai dure de guvernanță și eficiență.
„Datele istorice arată că listarea forțează performanța. În 2022, companiile de stat au generat un profit net de 12,7 miliarde lei, dar acesta a fost concentrat în Top 5, adică în companii deja listate sau foarte mari, precum Hidroelectrica și Romgaz, care au adus 10,7 miliarde lei. Restul companiilor de stat, nelistate, au oscilat frecvent între profit și pierdere, de exemplu o pierdere agregată de 0,2 miliarde lei în 2023. Listarea ar impune disciplina pieței, reducând costurile de agent, adică diferența dintre interesele politice și cele economice”, a explicat ea.
Potrivit specialistului, și politica de dividende ar putea deveni un argument puternic pentru investitori, mai ales într-o piață în care fondurile de pensii și investitorii de retail caută randamente predictibile.
„Guvernul a stabilit un standard de distribuire a cel puțin 90% din profitul net sub formă de dividende pentru anul 2025, oferind investitorilor, inclusiv fondurilor de pensii Pilon II, randamente predictibile”, a precizat Bago.
Aceasta subliniază și dimensiunea socială a listării: transformarea companiilor de stat în instrumente de investiție accesibile populației: „Listarea transformă activele statului în instrumente de economisire pentru cetățeni. La finalul anului 2025, numărul investitorilor activi pe BVB a ajuns la aproape 286.000, o creștere de două ori în ultimii doi ani. Prin listare, românii pot deveni acționari direcți la companii strategice din energie sau transporturi, beneficiind de profituri care altfel ar putea fi risipite prin management ineficient”.
În plus, spune ea, listarea vine la pachet cu standarde clare de raportare și cu o presiune constantă pentru profesionalizarea conducerii: „Companiile listate sunt obligate să raporteze conform standardelor financiare internaționale, eliminând opacitatea financiară. În același timp, listarea forțează numirea unor consilii de administrație independente, diminuând clientelismul politic”.
Concluzia acesteia este că listarea nu trebuie privită doar ca o operațiune contabilă sau ca o soluție de moment pentru deficit, ci ca un instrument de modernizare economică: „Listarea acestui pachet de 22 de companii nu este doar o metodă de a acoperi deficitul bugetar, ci o reformă structurală care ar putea transforma Bursa de Valori București (BVB) într-un motor real de creștere economică, similar modelului american descris anterior”.
Anunțul Guvernului privind listarea companiilor de stat a declanșat reacții politice
În acest context economic vine însă și disputa politică din ultimele zile. Vicepremierul Oana Gheorghiu a anunțat, la briefingul de după ședința de Guvern de joi, 16 aprilie, intenția Executivului de a lista la bursă mai multe companii de stat, printre care CEC Bank și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța. Ulterior, aceasta a transmis, într-un mesaj publicat pe rețelele sociale, că reforma companiilor de stat este o decizie asumată în programul de guvernare și în PNRR.
De cealaltă parte, liderul social-democrat Sorin Grindeanu a declarat că PSD nu va fi de acord cu această direcție, afirmând, citez, că „nu ne vindem țara”.
La scurt timp, liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir, a anunțat depunerea, în procedură de urgență, a unui proiect de lege care prevede interzicerea vânzării activelor statului în companii strategice până la 31 decembrie 2027. Zamfir a motivat inițiativa prin contextul geopolitic actual, pe care îl consideră nefavorabil unor astfel de tranzacții.
Și AUR a anunțat propriile proiecte legislative privind așa-numita protejare a companiilor de stat. Formațiunea susține listarea, dar fără ca statul să piardă controlul.
Liderul AUR, George Simion, a anunțat depunerea a două proiecte legislative și a declarat că „nu avem nicio problemă cu listarea, ci cu înstrăinarea activelor strategice ale României”.
Potrivit acestuia, partidul propune ca o participație de două treimi să rămână la statul român, iar acolo unde acest prag nu mai există, statul să dețină „votul de aur”. Simion a precizat și că o altă inițiativă legislativă, semnată de Gheorghe Piperea, ar urmări să prevină preluările ostile ale companiilor de stat.
