Experții avertizează asupra unui nou risc care apare în urma războiului civil din Sudan: acela că violența s-ar putea răspândi în regiune pe fondul influenței străine care leagă țări din Africa Centrală până în Golful Persic, scrie The Times.
Luptele dintre Forțele Armate Sudaneze (SAF) – armata guvernamentală – și Forțele de Sprijin Rapid (RSF) ale paramilitarilor au sfâșiat țara din aprilie 2023 și au strămutat 13 milioane de oameni, potrivit Națiunilor Unite.
Ambele părți au fost acuzate de crime de război, iar un grup ONU a descoperit „semne distinctive ale genocidului” în preluarea controlului asupra orașului El Fasher din Darfurul de Nord de către RSF, în octombrie.
„Războiul se înrăutățește și devine mult mai complex din cauza dinamicii regionale”, a declarat Sarra Majdoub, fost expert al Consiliului de Securitate al ONU în Sudan. „Nu cred că mai este un război civil.”
Atât SAF, cât și RSF sunt legate de țările din Golf și de rețeaua lor de aliați africani, potrivit Chatham House, International Crisis Group, Council on Foreign Relations și altor grupuri de experți.
În ultimele săptămâni, au avut loc violențe la granița cu Ciadul, o escaladare a luptelor în Sudanul de Sud și mișcări de trupe în Etiopia, ceea ce ridică pericolul unor noi conflicte în regiune, având amprentele unor actori străini.
„Probabil că ne confruntăm cu o fragmentare și mai accentuată”, a declarat Ahmed Soliman, cercetător senior la Chatham House, specializat în Cornul Africii. „Aceste conflicte nu se opresc la granițe.”
Două blocuri de alianță au apărut în regiune, a spus Soliman. Unul e reprezentat de Emiratele Arabe Unite, care sprijină RSF, și există dovezi că legăturile Emiratelor Arabe Unite cu Etiopia, Sudanul de Sud, Ciad și părți din Libia și Somalia au fost folosite pentru a ajuta gruparea paramilitară. Un alt bloc care susține SAF include Arabia Saudită, alături de Qatar, Turcia, Egipt și Eritreea.
„În parte, aceasta este o competiție pentru controlul Mării Roșii”, a spus Soliman, referindu-se la porțiunea îngustă de la sud de Canalul Suez prin care trec o treime din containerele maritime globale. „Este rezultatul câtorva lucruri, dintre care unul este fragmentarea ordinii internaționale.”
Săptămâna trecută, Ciadul și-a închis granița cu Sudanul, care a fost un coridor salvator pentru un milion de refugiați, după luptele din orașul de frontieră Al Tina dintre RSF și grupurile locale aliate cu SAF. Experții spun că arme și luptători străini pentru RSF au intrat în Sudan din Ciad, în vest.
„Granița de urmărit este estul Ciadului”, a spus Majdoub. „Există întotdeauna alarmism în ceea ce privește extinderea… este dificil la granița cu Ciad ca urmare a comunităților transfrontaliere și a cât de mult este militarizată toată lumea.”
La nord, milițiile loiale lui Khalifa Haftar, un aliat al Emiratelor Arabe Unite și unul dintre cei doi lideri principali dintr-o Libie fracturată, au ajutat și ele RSF.
Citește și:
Sudul Sudanului reprezintă o altă zonă strategică — și locul unei noi crize. Sudanul de Sud, care și-a câștigat independența în 2011 după decenii de vărsare de sânge, se deteriorează și intră într-un nou conflict civil, despre care ONU susține că a strămutat 280.000 de persoane din ianuarie.
„Pe măsură ce situația se înrăutățește în Sudanul de Sud, există o înțelegere că părțile beligerante [din Sudan] vor căuta aliați prin intermediul cărora să își acopere interesele”, a declarat Soliman.
Grupul Internațional de Criză a raportat, anul trecut, că SAF a reactivat, în mod plauzibil, legăturile cu milițiile antiguvernamentale din Sudanul de Sud, contribuind la noi lupte. Între timp, milițiile transfrontaliere și cele legate de guvern au susținut RSF, o alianță pe care SAF încearcă să o influențeze asupra regimului din Sudanul de Sud pentru a o neutraliza, a declarat Majdoub.
Totuși, cel mai îngrijorător teatru de conflict viitor este Etiopia, care și-a exprimat dorința de a ieși din impas printr-un port maritim, eventual în vecina sa de la nord, Eritreea, a declarat Soliman.
Se pare că zeci de mii de soldați au fost mobilizați în nordul Etiopiei în ultimele săptămâni, iar în ianuarie forțele federale s-au ciocnit cu separatiști din regiunea Tigray. Etiopia găzduiește, de asemenea, o tabără de antrenament pentru luptătorii RSF, conform unei anchete Reuters de luna trecută.
Etiopia a luptat alături de vecina sa, Eritreea, într-un război de doi ani împotriva Frontului Popular de Eliberare a Tigray, război care, conform estimărilor, a ucis 600.000 de oameni. Cu toate acestea, de la semnarea unui acord de pace în 2022, Eritreea s-a apropiat de TPLF, care este un aliat al Armatei sudaneze.
Alianțele s-au cristalizat aici din 2022, în același mod ca în Sudan. Etiopia este susținută de Emiratele Arabe Unite, precum și de Israel, în timp ce Arabia Saudită și aliații săi, inclusiv Egiptul, și-au exprimat sprijinul pentru Eritreea.
Perspectiva unui război este sumbră, Etiopia și Eritreea având două dintre cele mai mari armate permanente din Africa.
„Este un scenariu foarte îngrijorător”, a subliniat Soliman. „Avem acest război regional în Sudan și un alt război regional care probabil va metastaza și va face parte din acest complex regional dacă și când războiul din Tigray va reîncepe.”
Citește și:
Editor : Ș.R.
