Expozițiile imersive care recreează călătoria fatală a celebrului transatlantic atrag public din întreaga lume, scrie BBC. Dar sunt ele experiențe istorice valoroase sau transformă cinic tragedia scufundării vasului Titanic într-un divertisment?
Sălile grandioase ale Titanicului se umplu încet cu apă. Videoclipuri proiectate pe podea, tavan și pereții unui depozit din sudul Londrei arată cum elementele de decor dispar sub valuri. Acesta este unul dintre punctele centrale ale expoziției The Legend of the Titanic: The Immersive Exhibition, concepută pentru a-i face pe vizitatori să simtă că se află la bordul vasului, folosind o combinație de proiecții video și secțiuni de realitate virtuală (VR), în care participanții poartă căști speciale.
În magazinul de suveniruri al expoziției sunt vândute fluiere „de urgență”, menite să atragă atenția, și cărți poștale cu nava scufundându-se printre aisberguri. Cuplurile stau la coadă pentru a se fotografia în fața unui ecran verde, recreând celebra postură a lui Leonardo DiCaprio și Kate Winslet din filmul lui James Cameron din 1997, la prora navei. Alții joacă jocuri pe calculator de tipul „evită aisbergul”, în care trebuie să manevreze vasul printre obstacole înghețate, sau beau prosecco la bar. Numeroasele segmente VR, care permit vizitatorilor să se plimbe pe punte în plin soare, să exploreze interioarele luxoase ale navei sau chiar să coboare cu un submersibil până la epavă, sunt cu adevărat captivante. În schimb, partea experienței în care ești înconjurat de proiecții video la 360 de grade cu nava care se umple de apă pare de prost gust, mai degrabă voyeuristă decât educativă sau emoționantă.
Expoziția are un scor destul de bun, 4,2, pe TripAdvisor, mulți vizitatori lăudând tehnologia VR, panourile informative și firul narativ. Julie Akhtar, din Virginia Water, Surrey, spune că s-a simțit transportată din momentul în care a intrat pe ușă, iar componenta VR a făcut-o să se simtă „parte a vieții de la bordul navei”. Singura ei critică a fost prețul biletelor și faptul că „oportunitatea de a face o fotografie pozând ca Leonardo DiCaprio și Kate Winslet mi s-a părut cam prea comercială”. Sarah Mattock, din Brighton, a fost la fel de impresionată. „A fost un efort reușit”, spune ea. „Am intrat știind că e puțin kitsch, dar sunt fascinată de Titanic încă din copilărie.”
Aceasta este una dintre cel puțin trei experiențe imersive despre Titanic care au loc în prezent în Marea Britanie. La Titanic: Echoes from the Past, o altă atracție din cartierul londonez Camden, vizitatorii asistă la momentul impactului cu aisbergul. Spre deosebire de The Legend of the Titanic, aceasta este o experiență exclusiv VR. Cu casca pe cap, ajungi foarte aproape de membrii echipajului, iar apoi pășești spre prora navei, când povestea te duce în acea noapte fatală. Muzica orchestrei crește în intensitate pe măsură ce vasul se apropie de aisberg, apoi lucrătorii sunt aruncați la podea în momentul impactului. Membrii echipajului spun „haideți, haideți, vom reuși”, iar apoi se aude zgomotul gheții care zgârie carena navei.
Ascensiunea experiențelor imersive
Povestea Titanicului este doar unul dintre zecile de momente istorice care pot fi retrăite astăzi sub formă de experiențe imersive. O altă atracție nouă din capitala britanică este dedicată uneia dintre cele mai distrugătoare erupții vulcanice din istorie. Ultimele zile în Pompeii (The Last Days of Pompeii), în estul Londrei, recreează distrugerea orașului roman de către erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr.: pereți de proiecție înalți de opt metri arată orașul arzând, făcându-i pe vizitatori să se simtă înconjurați de cenușă și lavă. Un segment VR le permite să facă o plimbare cu carul printr-o arenă plină de mii de spectatori, iar alt segment îi lasă să se plimbe prin casa unei familii în seara dezastrului. Oamenii pot sta sub o cameră montată în tavan pentru a face o fotografie – contra cost – în care să apară suprapuși peste un fundal de lavă topită, ca atunci când a erupt din vârful Vezuviului.
Aceste noi atracții imersive sunt în plină expansiune. Piața globală a așa-numitului divertisment imersiv era estimată la peste 114 miliarde de dolari în 2025, iar proiecțiile sugerează că ar putea ajunge la 412 miliarde de dolari până în 2030. Căutările din Marea Britanie pentru „experiență imersivă” pe platforma Eventbrite au crescut cu 83% în ultimul an, potrivit unui purtător de cuvânt al companiei. Conform raportului Evolving Immersive: The 2025 Immersive Entertainment & Culture Industry Report, „formele tradiționale, pasive de media și spectacolele live sunt în mare parte stagnante sau în declin”, în timp ce „experiențele centrate pe implicarea și interactivitatea participantului continuă să crească”.
Cu experiențe imersive despre Titanic desfășurate și în Los Angeles, Cincinnati, Hamburg, Singapore, Copenhaga și multe alte orașe, legendara navă care s-a scufundat într-un mod tragic s-a dovedit unul dintre cele mai populare subiecte pentru acest tip de atracție. Mai mulți factori contribuie la fascinație: transatlanticul era considerat imposibil de scufundat, iar faptul că în călătoria sa fatală au fost puși în pericol unii dintre cei mai bogați oameni ai vremii – persoane care rareori se confruntau cu greutăți – este captivant în sine. „Este una dintre tragediile supreme, un simbol al slăbiciunii omenirii în fața puterii copleșitoare a naturii”, spune istoricul Titanic Tim Maltin. „Una dintre replicile din Echoes of the Past este «suntem cu toții pasageri pe Titanic» și, într-o anumită măsură, acest lucru este adevărat. Vorbește despre condiția umană.”
Există cu siguranță un public numeros: peste 45.000 de persoane au purtat căști VR pentru a experimenta Echoes of the Past de la deschiderea sa din februarie, spun organizatorii. Totuși, unii consideră că aceste experiențe imersive centrate pe dezastre sunt exploatatoare, deoarece transformă tragedii istorice reale în divertisment.
Întrebările legate de recrearea evenimentelor istorice
În recenzia sa de două stele pentru The Legend of the Titanic, Anna Moloney de la City AM critică etica expoziției. Ea spune pentru BBC: „Ca «expoziție imersivă», The Legend of the Titanic se poziționează undeva între educație și divertisment, dar de la jocuri în care să eviți aisbergul până la fotografii zâmbitoare pentru cameră, e clar care dintre ele este privilegiată. Nicio expoziție despre o tragedie nu ar trebui să fie distractivă, iar faptul că treci pe lângă o piatră sobră cu numele celor care și-au pierdut viața, pentru a fi apoi direcționat într-un magazin de suveniruri care vinde fluiere de urgență, se apropie de grotesc.”
Creatorii expoziției The Legend of the Titanic nu au fost disponibili pentru comentarii, însă Karl Blake Garcia, directorul locației Titanic: Echoes from the Past, recunoaște că există considerații serioase privind modul în care sunt spuse poveștile tragediilor reale. „Nu sunt aici să critic alte experiențe”, spune el, „dar pot recunoaște calitatea atunci când o văd… Echoes from the Past nu este despre artificii sau senzaționalizarea unei tragedii. Mai sunt clienți care spun «mi-ar fi plăcut să văd nava scufundându-se», dar ni s-a părut lipsit de gust. Poți trăi impactul cu aisbergul, dar nu vom arăta scufundarea navei și pierderea a sute de vieți.”
Părerile academicilor sunt, de asemenea, împărțiți. Adam Heardman, autorul articolului Against Immersion din Art Monthly, este sceptic față de valoarea experiențelor imersive în general, considerând ascensiunea lor „o evoluție sinistră în peisajul cultural urban”. Pentru el, aceste spectacole țin mai mult de „profit agresiv” decât de valoare culturală. În ceea ce privește Titanic, spune că „nu e greu de înțeles de ce transformarea morții tragice a peste o mie de oameni într-o atracție turistică de amploare poate părea exploatatoare”.
Alți critici au altă opinie. Editorul de teatru al Time Out, Andrzej Lukowski, consideră că The Legend of the Titanic este o producție reușită, „mare, zgomotoasă, tehnologică și despre un subiect care fascinează oamenii de un secol”.
„Această curiozitate morbidă e o trăsătură normală”, spune un psiholog
Există și argumentul că oamenii au fost dintotdeauna atrași de tragedii. Psihologul Coltan Scrivner, autorul cărții Morbidly Curious, susține că tehnologia a creat doar noi modalități de a satisface această fascinație. „Putem crea simulări imersive, convingătoare ale dezastrelor, care vor atrage milioane de oameni”, spune el pentru BBC. „Asta nu înseamnă că oamenii sunt mai atrași de macabru astăzi, ci doar că este mai accesibil. Cercetările mele arată că această curiozitate morbidă este o trăsătură normală.” Din această perspectivă, experiențele imersive despre dezastre „nu sunt neetice”.
O altă problemă este acuratețea. Panourile informative de la The Legend of the Titanic conțin numeroase greșeli de tipar și spațiere, precum și „fapte” discutabile, cum ar fi afirmația că „pentru pasagerii tineri și cei singuri, principala distracție la bordul Titanicului și al tuturor transatlanticelor era flirtul”. Utilizatorii de pe rețelele sociale au semnalat și alte inexactități. Materialele promoționale arată nava lovind aisbergul pe partea babord, într-o noapte înnorată și cu ape agitate. „Numiți-mă pedant”, a scris un utilizator pe Facebook, „dar Titanic a zgâriat aisbergul pe tribord, nu pe babord, iar noaptea era senină și întunecată.” Reprezentanții expoziției nu au răspuns solicitării BBC de a comenta aceste probleme de acuratețe.
Editor : Ana Petrescu
