În urma unei vizite în Fâșia Gaza în ianuarie, subsecretarul general al ONU, Jorge Moreira da Silva, a calificat nivelul distrugerilor de acolo drept unul „copleșitor”. El a estimat că, în medie, fiecare persoană din acest teritoriu dens populat este acum „înconjurată de 30 de tone de moloz”. Acest nivel uluitor de distrugere ridică întrebări urgente despre cum și de către cine ar trebui reconstruită Gaza. Din 2023, o serie de planuri de reconstrucție și alte inițiative au încercat să imagineze cum ar putea arăta enclava palestiniană atunci când conflictul se va încheia definitiv, arată, într-o analiză, jurnaliștii publicației The Conversation.
Planul Gaza 2035 al guvernului israelian, care a fost dezvăluit în 2024, prezintă un program în trei etape pentru integrarea Fâșiei Gaza într-o zonă de liber schimb cu portul egiptean El-Arish și orașul israelian Sderot.
Renderizările AI arată zgârie-nori futuriști, ferme solare și stații de desalinizare a apei în peninsula Sinai. Planul prezintă, de asemenea, platforme petroliere offshore și un nou coridor feroviar de mare viteză de-a lungul drumului Salah al-Din, principala autostradă din Gaza care leagă orașul Gaza de Rafah.
Guvernul SUA a propus o viziune futuristă similară pentru Gaza. Planul său din august 2025, intitulat „Gaza Reconstitution, Economic Acceleration and Transformation Trust” (n.r. Reconstituirea, accelerarea economică și transformarea Gazei), prezintă o serie de orașe inteligente moderne, bazate pe AI, dezvoltate pe o perioadă de zece ani. Planul, care ar plasa Gaza sub tutela SUA, sugerează că proiectarea urbană deficitară se află la baza „insurgenței continue din Gaza”.
Cea mai recentă versiune a acestei viziuni a fost prezentată de ginerele lui Donald Trump, Jared Kushner, la recentul Forum Economic Mondial de la Davos.
El a prezentat diapozitive care arătau Gaza reconstruită ca o „Riviera” a Orientului Mijlociu, cu stațiuni de lux pe malul mării, blocuri turn strălucitoare, zone rezidențiale și noduri de transport moderne. Kushner a sugerat că este „fezabil” să se finalizeze construcția unui „nou” oraș Rafah în „doi-trei ani”.
S-a raportat că viziunile SUA și Israelului sunt puternic influențate de planul economic pentru Gaza al profesorului de economie Joseph Pelzman, din SUA. Acest plan, a spus Pelzman într-un podcast în 2024, ar implica distrugerea Gazei și reluarea de la zero.
Spre deosebire de viziunile SUA și Israelului, planul „Phoenix” pentru Gaza din februarie 2025 include contribuții din partea populației din Gaza. Acesta se concentrează mult mai puternic pe menținerea și reconstrucția clădirilor existente, a culturii și a structurii sociale a enclavei.
Planul a fost elaborat de un consorțiu de experți internaționali împreună cu profesioniști și academicieni din Gaza, Cisiordania și diaspora palestiniană și sugerează o fază de reconstrucție și dezvoltare de cel puțin cinci ani.
Alte planuri din lumea arabă adoptă o viziune mai tehnocratică asupra reconstrucției, dar au totuși un calendar scurt pentru reconstrucție. Printre acestea se numără un plan pe cinci ani al Al Habtoor Group, cu sediul în Emiratele Arabe Unite, care promite să acorde palestinienilor 70% din proprietatea asupra holdingului care va gestiona reconstrucția Gazei.
Fezabilitatea reconstrucției Gazei
Deci, cât de fezabile sunt aceste viziuni diferite și cât de incluzive sunt ele pentru populația din Gaza? Reconstrucția orașelor după război necesită timp și bani, precum și resurse locale. Chiar și în China, o țară cu resurse abundente și forță de muncă calificată, marile orașe noi sunt rareori finalizate în mai puțin de 20 de ani, arată The Conversation.
Iar în Gaza, reconstrucția va fi complicată de faptul că există acum 61 de milioane de tone de moloz, precum și alte resturi periculoase, cum ar fi muniții neexplodate și rămășițe umane. Acestea vor trebui îndepărtate înainte de a putea începe orice reconstrucție, ONU estimând că numai curățarea molozului ar putea dura până la 20 de ani.
Pentru comparație, capitala Poloniei, Varșovia, a suferit un nivel similar de distrugere în timpul celui de-al doilea război mondial și a fost nevoie de patru decenii pentru a reconstrui centrul istoric al orașului. Termenele de reconstrucție prevăzute în toate planurile pentru Gaza sunt mult mai scurte decât acestea și, chiar și cu metode moderne de construcție, este puțin probabil să fie fezabile.
Viziunile SUA și Israelului nu includ palestinienii în planificarea viitorului Gazei, ignorând necesitatea consultării locuitorilor din Gaza și a grupurilor comunitare. Acest lucru i-a determinat pe critici să susțină că planurile se ridică la nivelul unui „urbicid”, adică la distrugerea culturilor existente prin război și reconstrucție.
Rapoartele care sugerează că locuitorilor din Gaza li se vor oferi plăți în numerar în valoare de 5.000 de dolari americani (3.650 de lire sterline) pentru a părăsi Gaza „în mod voluntar” în conformitate cu planul SUA, precum și subvenții care acoperă patru ani de chirie în afara Gazei, nu vor fi atenuat aceste îngrijorări.
În același timp, planul SUA nu propune un program convențional de compensare a terenurilor pentru locuitorii din Gaza care și-au pierdut casele și afacerile în timpul războiului. În schimb, acestor persoane li se vor oferi jetoane digitale în schimbul drepturilor de reamenajare a terenurilor lor.
Jetoanele ar putea fi în cele din urmă răscumpărate pentru un apartament într-unul dintre noile orașe din Gaza. Dar planul prevede și vânzarea jetoanelor către investitori, care vor fi utilizate pentru finanțarea reconstrucției. Consiliul pentru Relații Americano-Islamice, cea mai mare organizație musulmană pentru drepturile civile și advocacy din SUA, afirmă că „furtul în masă” al terenurilor palestiniene prin intermediul schemei de jetoane ar constitui o crimă de război.
Punând accentul pe implicarea comunității și pe repararea și renovarea structurilor existente, planul Phoenix și celelalte viziuni conduse de arabi reprezintă cel puțin un pas înainte. Însă, fără un consens democratic deplin cu privire la modul de reconstrucție a Gazei, este dificil de imaginat cum ar putea fi ascultate vocile locuitorilor din Gaza.
Indiferent de viziunea care va prevala, istoria arată că reconstrucția postbelică are succes atunci când implică persoanele ale căror vieți au fost distruse. Acest lucru este demonstrat, într-un mod oarecum ironic, de Planul Marshall al SUA, care a finanțat reconstrucția multor economii și orașe europene după cel de-al doilea război mondial și a implicat o strânsă colaborare cu societatea civilă și comunitățile locale pentru a obține succesul.
Editor : C.A.
